‹ Înapoi

ARTE ȘI TEHNOLOGII

"Am modelat materia cautând linia continuă și când mi-am dat seama că nu o găsesc m-am oprit, parcă cineva nevazut mi-a dat peste mâini."
C. Brancuși

 

Educație plastică - Educație muzicală - Educație tehnologică

Educație plastică

Sub îndrumarea d-lui profesor Ionuț Zaiț, elevii școlii iși exprimă sensibilitatea prin culoare; vorbele sunt de prisos.

PRIVIȚI ȘI ADMIRAȚI! - pentru mai multe lucrari, dati clic pe imaginea de mai jos!

"Daca pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai sa o ierte, dar chiar s-o caute. Imi privesc chipul si imi cantaresc sanatatea. Amandoua poarta semnele grijilor, ale ambitiilor si remuscarilor care contorsioneaza fizionomia fiecaruia din noi. Iata de ce ar trebui sa iubim arta. Ea procura acelora care vor sa-si echilibreze viata, calmul, implinirea morala si chiar sanatatea"
Jean Baptiste Camille Corot

"Arta e imortalizarea experientelor omenesti." - Francesco Orestano

"Nu ideea, ci sentimentul este acela care confera artei sublima usurinta a simbolului: o aspiratie inchisa intr-o reprezentare, iata ce-nseamna arta." - Benedetto Croce

"Fiecare arta, in parte, exprima epoca ei. Dar vai si amar daca exprima numai epoca respectiva. Adevarata arta exprima toate epocile, pentru ca il exprima pe om." - Konstantinos Tsatsos

"A materializa spiritualul pana la a-l face palpabil; a spiritualiza materialul pana la a-l face sa dispara: iata tot secretul artei." - Jacinto Benavente

"Opera de arta e totdeauna o iluzie intrupata."
"Ceea ce ii da operei de arta viata este efectul ei."
"In arta si numai in arta se pot prezenta lucrurile in desavarsirea fiintei lor."
"Acesta e rostul adevarat al artei: ea are sa ne inalte unde insine prin noi nu se putem ridica." - Ioan Slavici

"Orice opera de arta isi are radacinile intr-un instinct al plasmuirii, care mai mult sau mai putin ii este propriu oarecarei fiinte inzestrate cu spirit." - Panait Cerna

"Arta nu e o meserie si nu slujeste in principiu decat siesi."
"Arta nu tine seama de incercari si elanuri neizbutite."
"E arta ceea ce-i definitiv." - Tudor Arghezi

"Cu cat arta este mai frumoasa, cu atat este mai anevoie." - Grigore Alexandrescu

"Arta e un compendiu al naturii creat de imaginatie."
"Stiinta si arta poarta in ele insele recompensa trudei si a noptilor noastre de veghe." - Andres Bello

"Arta abstracta este produsul celui fara talent, vandut de cel fara principii celui complet nedumerit." - Al Capp

"Arta e nostalgia lui Dumnezeu." - Alexej von Jawlensky

"In arta, economia e totdeauna frumusete." - Henry James

‹ Înapoi top pagină

 

 

Educație muzicală - prof. Daniela Stanciu

- Muzică bizantină

- Coduri ascunse in creațiile marilor artiști

- Muzica și regăsirea sinelui

- Călătorie în timp cu ajutorul imaginilor

- Categoriile estetice - reflectarea comicului în arta muzicală

 

 

"Categoriile estetice - reflectarea comicului în arta muzicală"

Înca din secolul al XVIII-lea, probleme ce tin de domeniul esteticii muzicale au fost tratate din punct de vedere filosofic. Se poate vorbi, totusi, de autonomizarea esteticii muzicale pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când muzica europeana traversase erele polifoniei si ale armoniei si ajunsese la maturizarea artistica.
Eduard Hanslick (1854) cu lucrarea "Despre frumosul muzical" - este considerat fondatorul prezumtiv al esteticii muzicale, iar printre teoreticieni amintim: Arnold Sch?nberg, Paul Hindemith, D. Cuclin, Igor Stravinski, Olivier Messiaen, Pierre Boulez, K. Stockhausen, Charles Ives, John Cage.
Conceptele de estetic si artistic fixeaza acel dublu plan în care sunt considerate categoriile estetice fundamentale: frumosul, sublimul, urâtul, tragicul, comicul.
Înca din antichitatea greaca au fost intuite principalele caractere ale valorilor estetice. Exemple sunt reprezentarile cosmogonice asupra frumosului la Homer si Democrit sau constructiile logice ale ideii de frumos la Pitagora si Platon. Tudor Vianu afirma ca desi extrem de diversificate, categoriile estetice au prin structura lor ceva "permanent".
Frumosul este acea categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta însusirea omului de a simti emotie în fata operelor de arta, a fenomenelor si a obiectelor naturii si care are ca izvor obiectiv dispozitia simetrica a partilor obiectelor, îmbinarea specifica a culorilor, armonia sunetelor. Valoarea estetica de frumos a fost relevata mai pregnant în raporturile sale cu binele sau întelepciunea (= adevar) si mult mai palid sau deloc cu celelalte valori estetice corelative sau opuse. Frumosul a fost examinat ca un atribut al realitatii si al plasmuirilor artistice. În cautarea definitiei generice a frumosului, Socrate recurge la demersul inductiv plecând de la lucruri frumoase si fiinte frumoase spre dezvaluirea determinarilor generale ale frumusetii lor.
Categoria de sublim ar putea fi sugerata prin asocierile ei cu maret, eroic, monumental.
C. Rozenkranz, în lucrarea "Estetica urâtului" - 1853 - constituie prima încercare de a trata urâtul în continutul sau "substantial" si a-l supune unei clasificari. Identificat cu raul, opus frumosului, clasificat drept o valoare negativa, urâtul este analizat sub modalitatile: amorf, asimetric, dizarmonios, hidos, respingator, trivial.
Creatia poetica a lui Ch. Baudelaire anticipeaza corelarile semnificative ale urâtului cu frumosul sau absurdul. Repudiind conceptului clasicist al frumosului, degradat prin banalizare, el pledeaza pentru un frumos bizar care îsi sporeste misterul gratie fuziunii cu urâtul. Ideea potrivit careia "din urât" - poetul va face sa se nasca un farmec "nou", va fi relansata si revalorificata în arta secolului al XX-lea, în creatia suprarealismului si expresionismului cu predilectia lor pentru "zona umbrita a vietii".
Tragicul manifesta afinitati profunde cu frumosul pe aceeasi traiectorie de afirmare viguroasa a personalitatii umane. Tragicul se suprapune cu sublimul. Pieirea tragica a unui erou este "pretul" împlinirii valorii umane si tocmai datorita ei ni se dezvaluie caracterul sublim al sacrificiului.
Valorile estetice nu exista sub forma de esente pure, fixe si indivizibile. Frumosul si urâtul, tragicul si comicul, sublimul si josnicul, ca modalitati polare ale fenomenului estetic, grupeaza în jurul lor o serie de determinari distincte, cu ajutorul carora se realizeaza trecerea de la o calitate dominanta la cealalta.
Un astfel de mozaic estetic se datoreaza îndeosebi faptului ca fiecare categorie estetica în parte exprima un anumit joc al contradictiilor intrinseci.
Comicul ramâne o calitate dominanta cu o multime de nuante printre care: sarcastic, satiric, caricatural, spiritual, amuzant. În ce priveste umorul în muzica, el trebuie sa fie hazliu din motive muzicale. Muzica nu poate sa faca glume despre nimic altceva decât despre muzica; poate sa-si râda de ea însasi sau de diverse alte piese muzicale. Si cu toate acestea, atunci când muzica este spirituala, ea este spirituala în acelasi fel în care o gluma este spirituala. Face ceva socant, surprinzator, neasteptat, absurd. Pune laolalta doua lucruri care nu se potrivesc, incongruente.
Un mijloc prin care muzica poate fi amuzanta consta în imitarea unor sunete, zgomote ale naturii. De exemplu, acest procedeu a fost utilizat de catre Rameau care a scris piese pentru clavecin, imitând sunete din natura.
Un alt exemplu muzical în care se imita un sunet cunoscut este suita "Háry János" a compozitorului maghiar Zoltán Kodály, unde stranutul respectiv este pregatit asemenea unei respiratii adânci si apoi explodeaza.
În suita pentru orchestra "Carnavalul animalelor", compozitorul Camille Saint-Saëns da dovada de fantezie si umor prin timbrul diverselor instrumente: leul este înfatisat de întreaga orchestra, printr-un mars exagerat, triumfal; elefantul se recunoaste din sunetele grave ale contrabasului; gratioasa lebada este sugerata de melodia calda, dar trista a violoncelului; cotcodacitul galagios al gainilor este redat prin ciocanitul insistent pe clapele pianului; dansul ridicol al fosilelor este marcat de sunetul sec al xilofonului, iar miscarea plina de umor a broastei testoase care danseaza cancan stârneste râsul. Dar imitatiile nu reprezinta singurul procedeu al umorului în muzica. Joseph Haydn, cu simfonia 94 - "Surpriza" - a cucerit publicul prin gluma nevinovata cu care compozitorul a dat o lectie ascultatorilor neatenti. Miscarea lenta în surdina (piano) a melodiei este tulburata de o puternica lovitura de timpan (fortissimo). Efectul fulgerator se accentueaza si prin faptul ca orchestra continua sa cânte linistit, ca si când nu s-a întâmplat nimic.
Hazul în muzica poate fi adus prin pauze neasteptate, tipete sau pianissime abrupte, teme rapide, lunecacioase. Rapiditatea a fost întotdeauna o caracteristica principala a spiritului. De altfel, regula generala a glumei este sa se desfasoare într-un tempo grabit si sa fie cât mai nostima. Haydn se foloseste de viteza pentru a obtine efecte umoristice. Simfonia 102 este o lucrare plina de spirit. Este ca o traista plina de izbucniri magice, care sar în fata atât de repede, una dupa alta, încât aproape nu mai pot fi urmarite fiecare în parte.
O alta latura a umorului este satira. Aceasta cuprinde parodia, caricatura. Toate înseamna, în linii mari, cam acelasi lucru. Sa râzi de ceva exagerându-i sau transformându-i anumite trasaturi. Exista însa o deosebire între satira si celelalte. Satira are un scop al ei, propriu, însa parodia râde pe socoteala lucrurilor pur si simplu pentru a râde.
Una din cele mai bune satire muzicale scrise vreodata este cea a compozitorului modern rus Prokofiev. E vorba de Simfonia clasica. Este o adevarata bijuterie simfonica, o imitatie deosebit de reusita a lui Haydn. În forma, ea este exact ca o simfonie de Haydn, numai ca exagereaza surprizele, accentele abrupte în forte sau piano, opririle si pauzele, melodiile elegante si tot restul. Mereu se strecoara ceva deosebit: o mica nota falsa, o bataie mai mult în masura sau una mai putin si apoi totul se continua calm, ca si cum nu s-ar fi petrecut nimic nelalocul sau.
Si totusi, aceasta combinatie de exagerari e întotdeauna hazlie, la care se adauga micile aluzii la muzica moderna. În partea a treia a acestei simfonii, Prokofiev prezinta o gavota. Satira consta aici în felul în care schimba tot timpul gama în care evolueaza melodia. Numai în prima fraza el schimba trei game. În ultima masura, mai adauga si un calambur.
Un alt exemplu muzical îl reprezinta Simfonia I a lui Gustav Mahler, unde o întreaga parte a acestei simfonii este construita pe vechea melodie Frère Jacques. Cântecul a fost transpus în minor, ceea ce transforma melodia luminoasa si plina de buna-dispozitie în ceva deodata foarte trist si posomorât. Apoi, melodia a fost desfasurata în tempo de mars funebru si interpretata de contrabas solo si apoi de alte instrumente cu sunet trist.
Un alt exemplu muzical este "Gluma muzicala" a lui Mozart. Aceasta lucrare se termina cu toate instrumentele cântând disonant. Acest procedeu a fost preluat si de alti compozitori - de exemplu compozitorul rus Sostakovici - un maestru al acestui gen de glume, prin disonante. Frumoasa polca din baletul sau "Secolul de aur" e plina de momente absurde. Face totul si mai nostim prin utilizarea timbrelor unor instrumente foarte distantate (cum ar fi dialogul dintre tuba si flautul piccolo si xilofon).
La Paul Dukas - în lucrarea "Ucenicul vrajitor" - tema revine unui alt instrument cu rol de clown - fagotul.
În lucrarea lui Gershwin - "Un american la Paris" - umorul vine din redarea sunetului claxoanelor sau forfotul strazii, iar în baletul compozitorului american Walter Piston, umorul vine într-un pasaj din imitarea unei parade. Ca o culme a umorului american poate fi mentionata îndrazneata lucrare a compozitorului John Cage - "4'33" - ce consta în a nu produce niciun sunet timp de patru minute si 33 de secunde.

Voi încheia aceasta prezentare a categoriilor estetice citând câteva personalitati ale culturii:
Stendhal - "Despre iubire" - "... frumosul nu e decât fagaduinta fericirii";
Anatol France - "Viata literara" - "Nimic nu e adevarat pe lume, în afara frumosului. Frumosul ne prilejuieste cea mai înalta revelatie a divinului din câte ne e îngaduit a cunoaste";
Ludwig van Beethoven - "Muzica e o revelatie mai înalta decât întelepciunea, ba chiar decât filosofia; cel ce va întelege sensul muzicii se va ridica deasupra ticalosiilor în care se târasc ceilalti".

‹ Înapoi la Educație muzicală

 

‹ Înapoi top pagină

 

 

Educație tehnologică - prof. Stefana Micu

"... si cei mici pot fi profesori!" - Pe 9 martie s-a desfasurat o activitate educativa in cadrul orelor de educatie tehnologica, activitate la care au participat elevi de la Liceul 1 - coordonati de d-na prof. Rodica Franciuc si elevi ai scolii noastre coordonati de d-na prof. Stefana Micu.

Lasam imaginile sa vorbeasca! - activitatea in imagini

CARACTERUL PRACTIC ȘI INTERDISCIPLINAR AL EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE

Educatia tehnologica nu este un învatamânt profesional tehnic si nici învatamânt teoretic-stiintific ci are un caracter specific practic si interdisciplinar.
Pentru fiecare tânat Educatia tehnologica este punctul de plecare în identificarea propriului sistem de valori ân vederea autoevaluarii si autodescoperirii propriei vocatii.
Datorita caracterului sau interdisciplinar, Educatia tehnologica face legatura cu Chimia, Fizica, Matematica, Economia, iar în ciclul liceal se vor studia module care includ domenii de granita cu Megatronica, Tehnologii neconventionale, Comunicatii, etc.
Prin caracterul sau practic, Educatia tehnologica urmareste dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare la elev astfel încît "elevul viitorului sa fie un explorator". Pentru aceasta, elevul trebuie învatat sa cerceteze; învatarea prin cercetare, prin descoperire, trebuie sa duca la sesizarea fondului unei probleme, la gasirea si punerea problemei, la formularea acesteia, la stapânirea unei strategii pentru determinarea relatiilor cauzale interdependente între fenomene.
În ultima instanta, atitudinea interogativa, capacitatea de a pune întrebari lumii inconjuratoare constituie calitati ale adevaratului cercetator. Astfel, prin experiente practice cu valoare aplicativa pentru vaste domenii se va dezvolta aptitudinea de analiza a legitatilor mediului fizic, tehnologic, capacitatea de a observa, clasifica, masura, tabela si extrage deductii.
De aici, treptatat, se poate trece la dezvoltarea capaciatii de a sesiza diverse defecte ale unor produse tehnologice si abilitatea de a interveni pentru depanarea (repararea aparaturii electronice, depanarii RTV).
Prin caracterul practic, Educatia tehnologica urmareste:
- cunoasterea materiilor prime si a materialelor auxiliare, a proprietatilor acestora, pentru a putea fi prelucrate;
- dezvoltarea capacitatii de a citi un desen tehnic adecvat nivelului de pregatire, de a proiecta si realiza schite si desene tehnice;
- cunoasterea si întelegerea logicii tehnologice, a operatiilor necesare prelucrarii materialelor, în vederea realizarii unor produse necesare omului;
- initierea practica în utilizarea unor scule, masini-unelte necesare procesului tehnologic; cunoasterea principiilor de functionare, a normelor de exploatare si eventual a unor defectiuni posibile si a modului de depanare;
- initierea în probleme de igiena a muncii, de formare a unei discipline tehnologice, respectarea normelor de protectia muncii si de p.s.i.;
- cunoasterea modului de organizare a unor întreprinderi, ateliere, a proceselor de fabricatie, a unor fluxuri tehnologice (prin vizite, întâlniri cu ingineri, expozitii etc.);
- initierea în probleme financiar-economice, vizând estimarea costurilor, cheltuielilor, preturilor unor produse;
- cunoasterea raportului tehnologie-mediu si cultivarea unei atitudini si unui comportament ecologic întelelegând totodata dezechilibrele create de om, a marilor conflicte intre tehnologie-mediu-societate.
Eductia tehnologica are aceasta sarcina de a pregati ca atitudine viitorul specialist, pentru a nu intra în contradictie cu natura, cunoscând ca în cibernetica functioneaza si legea actiunii inverse, a interactiunii natura-om, ca de fapt orice modificare produsa de activitatea economica are repercusiuni asupra vietii sociale si conservarea naturii este elementul indispensabil pentru dezvoltare social-economica.

- informatii utile

‹ Înapoi top pagină